ogârji(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) OGÂRJÍ,ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča.
ogârji(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !ogârjí(a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjéște, imperf. 3 sg. se ogârjeá; conj. prez. 3 să seogârjeáscă