ofusca - explicat in DEX

ofusca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OFUSCÁ, ofuschez, vb. I. Refl. (Fam.) A se simți jignit; a se supăra, a se ofensa. – Din fr. offusquer, it. offuscare.

ofusca (Dicționar de neologisme, 1986)
OFUSCÁ vb. I. refl. (Fam.) A se supăra, simțindu-se jignit, a se ofensa. [P.i. 3,6 -chează. / < fr. offusquer, it. offuscare].

ofusca (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OFUSCÁ vb. refl. a se simți jignit, a se ofensa. (< fr. offusquer, it. offuscare)

ofusca (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ofuscá vb., ind. prez. pers. 1 ofuschez (rar ofusc)

ofusca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!ofuscá (a se ~ ) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se ofuscheáză

ofuscà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ofuscà v. a întuneca vederea sau lumina.