ogradă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OGRÁDĂ, ogrăzi, s. f. 1. Curte, bătătură.
2. (
Reg.) Grădină cu pomi fructiferi; livadă.
3. Gospodărie (alcătuită din casă și acareturi) a unui boier; curte boierească. ♦ Totalitatea persoanelor care se află în serviciul unei curți boierești. – Din
sl. ograda.