ogradă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OGRÁDĂ, ogrăzi, s. f. 1. Curte, bătătură.
2. (
Reg.) Grădină cu pomi fructiferi; livadă.
3. Gospodărie (alcătuită din casă și acareturi) a unui boier; curte boierească. ♦ Totalitatea persoanelor care se află în serviciul unei curți boierești. – Din
sl. ograda.ogradă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ográdă (ogrắzi), s. f. – Curte, împrejmuire.
Sl. (
bg.)
ograda (Miklosich,
Slaw. Elem., 33; Conev 79),
cf. gard.ogradă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ogradă, ogrăzi s. f. (iron.) balcon al unui apartament de bloc.
ogradă (Dicționaru limbii românești, 1939)ográdă f., pl.
ăzĭ (vsl.
o-grada, o-gradŭ, îngrăditură,
o-graditi, a îngrădi; bg. sîrb.
ograda; ung.
garád, V.
gard). Curte, îngrăditură (Mold.):
o casă în fundu ogrăziĭ. Arman, îngrăditura unde treĭeră mașina.
Munt. Livadă:
ogradă de prunĭ.ogradă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)ográdă, ogrăzi, s.f. – Grădina și livada din spatele casei: „Ardă-ți casa și șura / Să rămâi cu ograda” (Memoria 2001: 12). – Din sl. ograda.
ogradă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ográdă (
reg.)
(o-gra-) s. f.,
g.-d. art. ogrắzii; pl. ogrắziogradă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ogradă f.
1. îngrădire, coprins:
ogradă încinsă cu ziduri OD.;
2. Mold. Tr. curte:
toate păsările din ograda boierească CR. [Slav. OGRADA].