oglinduță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) OGLINDÚȚĂ,oglinduțe, s. f. Oglinjoară. – Oglindă + suf. -uță.
oglinduță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) oglindúță(o-glin-) s. f., g.-d. art. oglindúței; pl. oglindúțe