oglindire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OGLINDÍRE, oglindiri, s. f. Acțiunea de
a (se) oglindi și rezultatul ei; reflectare. –
V. oglindi.oglindire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oglindíre (o-glin-) s. f.,
g.-d. art. oglindírii; pl. oglindíri