oglinditor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OGLINDITÓR, -OÁRE, oglinditori, -oare, adj. (Rar) Care înfățișează, reprezintă, manifestă o idee, un principiu etc. –
Oglindi +
suf. -tor.oglinditor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oglinditór (rar)
(o-glin-) adj. m.,
pl. oglinditóri; f. sg. și
pl. oglinditoáre