ofilire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OFILÍRE, ofiliri, s. f. Faptul de
a (se) ofili și rezultatul ei. –
V. ofili.ofilire (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)OFILÍRE (‹
ofili)
s. f. 1. Faptul de a se ofili; veștejire. ♦ Stare care apare la plante atunci când pierd, prin transpirație, mai multă apă decât reușesc să absoarbă din sol; la unele plante este un mecanism de evitare a supraîncălzirii.
2. (
FITOPAT.) Simptom de boală la plantele atacate de unii agenți patogeni care se dezvoltă în vasele conducătoare (
ex. o. castraveților, provocată de bacterie
Erwinia tracheiphila).
ofilire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ofilíre s. f.,
g.-d. art. ofilírii; pl. ofilíri