ofili (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OFILÍ, ofilesc, vb. IV.
Refl. 1. (Despre plante) A se veșteji, a păli; a se îngălbeni. ◊
Tranz. Seceta ofilește plantele. 2. Fig. (Despre persoane) A-și pierde culoarea, prospețimea feței; a se fana, a se trece; a-și pierde puterea, vigoarea, a se vlăgui. [
Var.: (
înv. și
reg.)
ovilí vb. IV] – Din
rus. ohilet' „a se pipernici”.
ofili (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ofilí (ofilésc, ofilít), vb. –
1. A se veșteji. –
2. A slăbi, a se usca pe picioare. –
Var. (
Mold.)
ovili, ugili. Sl. vęliti, fără îndoială în forma *
uvęliti, cf. sl. uvęnąti (Cihac, II, 235),
uvędati (Tiktin),
rut. uvialii (Byhan 340),
rus. ochileti (Candrea), cu același sens.
ofili (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ofili, ofilesc v. t. a bate zdravăn, a desfigura în bătaie.
ofili (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ofilí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. ofilésc, imperf. 3
sg. ofileá; conj. prez. 3
să ofileáscăofili (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OFILÍ, ofilesc, vb. IV.
Refl. 1. (Despre plante) A se veșteji, a păli; a se îngălbeni, ◊
Tranz. Seceta ofilește plantele. 2. Fig. (Despre persoane) A-și pierde culoarea, prospețimea feței; a se fana, a se trece; a-și pierde puterea, vigoarea, a se vlăgui. [
Var.: (
înv. și
reg.)
ovilí vb. IV] — Din
rus. ohilet’ „a se pipernici”.
ofilì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ofilì v.
1. a (se) îngălbini, a lângezi:
de rumenă ce erea se ofilise ISP.;
2. a se trece, a se vesteji. [V.
ovilì].