oficleid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OFICLEÍD, oficleide, s. n. Instrument muzical de suflat din alamă, cu timbru de bas. – Din
fr. ophicléide.oficleid (Dicționar de neologisme, 1986)OFICLÉID s.n. Instrument de alamă care are în orchestră rolul de bas. [Pron.
-cle-id. / < fr.
ophicléide, cf. gr.
ophis – șarpe,
kleis – cheie].
oficleid (Marele dicționar de neologisme, 2000)OFICLEÍD [-cle-id] s. n. instrument de suflat, din alamă, cu timbru de bas. (< fr.
ophicléide)
oficleid (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)OFICLEÍD (‹
fr.; {s}
ofi- +
gr. kleid „cheie”)
s. n. Instrument de suflat din alamă inventat în ajurul anului 1800, cu sonoritate aspră. Foarte la modă în timpul romantismului, a fost părăsit ulterior în favoarea contrafagotului și a saxofonului bariton.
oficleid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oficleíd (-fi-cle-) s. n.,
pl. oficleídeoficleid (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OFICLEÍD, oficleide, s. n. Instrument muzical de suflat din alamă, cu timbru de bas. — Din
fr. ophicléide.