odogaci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ODOGÁCI s. m. v. odagaci.odogaci (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ODOGÁCI (‹
tc.)
s. m. (
BOT.)
1. Numele a doi arbuști exotici din genul
Croton, familia euforbiacelor, a căror scoarță aromatică, de culoare albă-cenușie și cu gust acru și amar, se întrebuințează în medicină (contra tusei, în boli de piele, contra gutei și reumatismului); are proprietăți sudorifice și depurative. ♦ Scoarța acestor arbori.
2. Ciulin.
odogaci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ODOGÁCI s. m. v. odagaci.odogacĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)odogácĭ și (rar)
odagácĭ m. ca plantă și n. ca substanță (turc.
ód-ághağy, d. ar.
öd, sabur, și turc.
aghoğy, copac. V.
agud). Croton. Săpunariță. – Și
udagacĭ (turc.
úd-agağy, ngr.
udagátzi).