odoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ODOÁRE s. f. v. odor2.odoare (Marele dicționar de neologisme, 2000)ODOÁRE s. f. miros. (< fr.
odeur)
odoare (Dicționaru limbii românești, 1939)*odoáre f., pl.
orĭ (lat.
odor, odóris).
Rar. Miros.
odoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ODOÁRE s. f. v. odor2.