odeon - explicat in DEX

odeon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ODEÓN, odeoane, s. n. Tip de edificiu specific antichității greco-romane, destinat manifestărilor culturale. [Pr.: -de-on] – Din fr. odéon.

odeon (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ODEÓN s.n. Teatru acoperit pentru audiții muzicale, la greci și la romani. (cf. fr. odéon)

odeon (Dicționar de neologisme, 1986)
ODEÓN s.n. 1. Teatru destinat în special reprezentațiilor muzicale, la greci și la romani. 2. Denumire dată unor teatre moderne. [< fr. odéon].

odeon (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ODEÓN (‹ fr.; {s} lat. odeum „teatru mic”) s. n. 1. (În Antichitate) Teatru destinat la greci și romani, în special, spectacolelor muzicale (cel mai vechi o. cunoscut a fost construit de Pericle la Atena, iar cel mai vechi păstrat este cel de la Pompei). 2. Denumire dată unor teatre moderne. Unul dintre cele mai celebre a fost teatrul O. construit la Paris (1779-1782) de M.-J. Peyre și Ch. de Wailly și care, fiind ars de multe ori, a fost reconstruit de J.F. Chalgrin (1808), apoi de Prévost și Baraguey (în 1820); astăzi adăpostește Teatrul Europei.

odeon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
odeón (-de-on) s. n., pl. odeoáne

odeon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ODEÓN, odeoane, s. n. Tip de edificiu specific Antichității greco-romane, destinat manifestărilor culturale. [Pr.: -de-on] — Din fr. odéon.