ocârmui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OCÂRMUÍ, ocârmuiesc, vb. IV.
Tranz. (
Înv.) A cârmui, a conduce, a guverna; a administra. [
Var.:
otcârmuí vb. IV.] –
Cf. sl. ocrŭmiti.ocârmui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ocârmuí (a ~) (
înv.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. ocârmuiésc, imperf. 3
sg. ocârmuiá; conj. prez. 3
să ocârmuiáscăocârmui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OCÂRMUÍ, ocărmuiesc, vb. IV.
Tranz. (
Înv.) A cârmui, a conduce, a guverna; a administra. [
Var.:
otcârmuí vb. IV] —
Cf. sl. ocrŭmiti.ocârmuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ocârmuì v. a cârmui o țară [V.
cârmui: inițiala pare a fi fost trasă din sinonimul
oblădui].