obversiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OBVERSIÚNE, obversiuni, s. f. Operație logică prin care dintr-o judecată, prin schimbarea calității și înlocuirea predicatului cu contradictoriul său, obținem o nouă judecată echivalentă cu prima. [
Pr.:
-si-u-] – Din
fr. obversion.obversiune (Dicționar de neologisme, 1986)OBVERSIÚNE s.f. (
Log.) Operație logică cu ajutorul căreia o judecată afirmativă se transformă într-una negativă sau invers, sensul judecății rămânând însă același. [< fr.
obversion, cf. lat.
obvertere – a întoarce].
obversiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)OBVERSIÚNE s. f. (log.) operație logică prin care se transformă o judecată afirmativă într-una negativă sau invers, sensul judecății rămânând același. (< fr.
obversion)
obversiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)obversiúne (-si-u-) s. f.,
g.-d. art. obversiúnii; pl. obversiúni