oca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OCÁ, ocale, s. f. Veche unitate de măsură pentru capacități și greutăți, egală cu circa un litru (sau un kilogram) și un sfert;
p. ext. cantitate de marfă, de obiecte etc. egală cu această unitate de măsură; vasul cu care se măsoară. ◊
Oca mică = măsură falsă, mai mică decât cea legală. ◊
Expr. A prinde (pe cineva)
cu ocaua mică = a prinde (pe cineva) cu o minciună, cu o faptă necinstită. [
Pl. și:
oca, ocă. –
Var.: (
înv. și
reg.)
ócă s. f.] – Din
tc. okka.oca (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ocá (ocále), s. f. –
1. Greutate
înv., egală cu 1271 g în
Munt. și 1201 g în
Mold. –
2. Măsură
înv. de capacitate pentru lichide, valorînd 1,25 l în
Munt. și 1,288 l în
Mold. –
Var. (
Mold.)
ocă. Mr.,
megl. ocă. Tc. oka (Roesler 600; Șeineanu, II, 273; Lokotsch 1590),
cf. ngr. ὀϰά,
alb. okë, bg.,
pol. oka; are la bază
arab. ukia ‹
gr. οὐγϰία,
cf. sp. onza.oca (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))óca (= ocá) s. f., pl.
ocaoca (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)OCÁ (‹
tc.)
s. f. 1. Unitate de măsură pentru masă folosită în trecut, egală cu 1,271 kg în Țara Românească și cu 1,291 kg în Moldova;
p. ext. cantitate de marfă, de obiecte etc. egală cu această unitate de măsură.
2. Unitate de măsură a volumului folosită în trecut; a) pentru lichide, egală cu 1,288 l în Țara Românească și cu 1,520 l în Moldova; b) pentru cereale, egală cu 1,698 l în Țara Românească și cu 1,791 l în Moldova;
p. ext. conținutul acestei unități de măsură, vasul în care se măsoară. ◊
Expr. Oca mică = măsură falsă, mai mică decât cea legală.
A prinde (pe cineva)
cu ocaua mică = a prinde (pe cineva) cu o minciună, cu o înșelătorie.
oca (Dicționaru limbii românești, 1939)ocá (Munt.) și
ócă (Mold.) f., pl. tot
ocá și
ocă (turc.
oka și
okka [ar.
ukiia, vgr.
ugkia, d. lat.
úncia], ngr. bg. sîrb.
oká, ung.
oka, rus.
óko [mold.
ocă]. V.
uncie). O veche măsură de greutate (în Munt. = 1 kg. 271 gr., în Mold. = 1 kg. 291) și de capacitate (în Munt. = 1 litru și 520, în Mold. = 1 litru și 288).
A prinde pe cineva cu ocaŭa (mold.
oca) mică, a-l descoperi că înșeală. – Pl. articulat e munt.
ocalele, ĭar îld.
ocale, care e pl. nearticulat, se zice ob.
oca: doŭă oca. Tot așa în Mold.:
o ocă, doŭă ocă, inuzitat
doŭă ocĭ, dar
toate ocile.oca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ocá s. f.,
art. ocáua, g.-d. art. ocálei; pl. ocále, art. ocáleleoca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OCÁ, ocale, s. f. Veche unitate de măsură pentru capacități și greutăți, egală cu circa un litru (sau un kilogram) și un sfert;
p. ext.
cantitate de marfă, de obiecte etc. egală cu această unitate de măsură; vasul cu care se măsoară. ◊
Oca mică = măsură falsă, mai mică decât cea legală. ◊
Expr. A prinde (pe cineva)
cu ocaua mică = a prinde (pe cineva) cu o minciună, cu o faptă necinstită. [
Pl. și:
oca, ocă. — Var.: (
înv. și
reg.)
ócă s. f.] — Din
tc. okka.ocà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ocà f.
1. veche măsură de capacitate (1,520 sau 1,288) și de greutate (1 kg. 272 sau 1 kg. 291):
ocaua era împărțită în 400 dramuri; 2. oca mică, cumpănă falsă;
fig. înșelătorie:
a prinde cu ocaua mică, a surprinde asupra faptului, a da de gol (proverb rămas din epoca fanariotă când brutarii și măcelarii, prinși cu ocaua mică, erau țintuiți în piață de sfârcul urechii):
câți s’au prins cu mâna în sac, cu ocaua mică, toți au pupat duba ISP. [Turc. OKA, forma Mold.
ocă vine din rusește].