ocoli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OCOLÍ, ocolesc, vb. IV.
1. Tranz. și
intranz. A străbate o distanță făcând un ocol; a merge de jur-împrejur, a înconjura. ♦ (
Pop.) A cutreiera, a colinda. ♦
Tranz. A evita să atingi sau să lovești pe cineva sau ceva, ferindu-te într-o parte, făcând un mic ocol. ♦
Intranz. Fig. A spune ceva cu înconjur, a divaga. ◊
Loc. adv. Pe ocolite = pe departe, indirect. ♦
Tranz. A evita să întâlnești pe cineva sau ceva. ♦
Tranz. Fig. A lăsa ceva (în mod intenționat) deoparte; a ignora.
2. Tranz. (
Înv. și
pop.) A pune gard împrejurul unui loc; a împrejmui, a îngrădi. ♦
Fig. (
Înv. și
reg.) A apăra, a proteja, a ocroti. ♦ (
Înv. și
reg.) A încercui din toate părțile, a împresura, a asedia. – Din
ocol.ocoli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ocolí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. ocolésc, imperf. 3
sg. ocoleá; conj. prez. 3
să ocoleáscăocolì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ocolì v.
1. a face ocol:
ocoli de vr’o trei ori palatul ISP.;
2. a înconjura din toate părțile:
un brâu de munte ocolește toată această țară BĂLC.;
3. a evita:
ei se ocolesc unii pe alții; 4. a eluda:
a ocoli legea.ocoli (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OCOLÍ, ocolesc, vb. IV.
1. Tranz. și
intranz. A străbate o distanță făcând un ocol; a merge de jur-împrejur, a înconjura. ♦ (
Pop.) A cutreiera, a colinda. ♦
Tranz. A evita să atingi sau să lovești pe cineva sau ceva, ferindu-te într-o parte, făcând un mic ocol. ♦
Intranz. Fig. A spune ceva cu înconjur, a divaga. ◊
Loc. adv. Pe ocolite = pe departe, indirect. ♦
Tranz. A evita să întâlnești pe cineva sau ceva. ♦
Tranz. Fig. A lăsa ceva (în mod intenționat) deoparte; a ignora.
2. Tranz. (
Înv. și
pop.) A pune gard împrejurul unui loc; a împrejmui, a îngrădi. ♦
Fig. (
Înv. și
reg.) A apăra, a proteja, a ocroti. ♦ (
Înv. și
reg.) A încercui din toate părțile, a împresura, a asedia. – Din
ocol.