ocniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÓCNIȚĂ, ocnițe, s. f. (
Pop.)
1. Diminutiv al lui
ocnă (
1).
2. Adâncitură într-o sobă de zid, în cuptorul sau în pereții caselor țărănești, în care se păstrează diferite obiecte; firidă, nișă. ♦ Firidă mică făcută ca element decorativ în partea exterioară a zidului unei clădiri.
3. Groapă adâncă; hrubă.
4. (
Reg.) Schelet de pari în formă de prismă triunghiulară cu două laturi deschise, pe care se întind cerealele cosite sau secerate ca să se usuce; acoperiș de scânduri sprijinit pe țăruș, sub care se întind snopii de cereale în același scop. [
Pl. și:
ocniți] –
Ocnă +
suf. -iță.ocniță (Dicționaru limbii românești, 1939)ócniță f., pl. (vsl.
oknica d.
oko, ochĭ, geam).
Vechĭ. Azĭ nord. Firidă.
ocniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ócniță (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. ócniței; pl. ócnițeocniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ocniță f. firidă la sobele țărănești:
căscase gura cât ocnița PANN. [Slav. OKNO, fereastră din OKO, ochiu (cf.
ochiu de fereastră, geam)].
ocniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÓCNIȚĂ, ocnițe, s. f. (
Pop.)
1. Diminutiv al lui
ocnă (1). 2. Adâncitură într-o sobă de zid, în cuptorul sau în pereții caselor țărănești, în care se păstrează diferite obiecte; firidă, nișă. ♦ Firidă mică făcută ca element decorativ în partea exterioară a zidului unei clădiri.
3. Groapă adâncă; hrubă.
4. (
Reg.) Schelet de pari în formă de prismă triunghiulară cu două laturi deschise, pe care se întind cerealele cosite sau secerate ca să se usuce; acoperiș de scânduri sprijinit pe țăruși, sub care se întind snopii de cereale în același scop. [
Pl. și:
ocniți ] — Ocnă +
suf. -iță.