ocnire - explicat in DEX

ocnire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OCNÍRE, ocniri, s. f. Formare accidentală, în cursul săpăturii unor găuri de sondă, a unei cavități neregulate, ca urmare a dezagregării rocii în contact cu fluidul. – Din ocnă.

ocnire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ocníre s. f., g.-d. art. ocnírii; pl. ocníri

ocnire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OCNÍRE, ocniri, s. f. Formare accidentală, în cursul săpăturii unor găuri de sondă, a unei cavități neregulate, ca urmare a dezagregării rocii în contact cu fluidul. — Din ocnă.