ochit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OCHÍT, ochituri, s. n. Ochire. –
V. ochi2.ochitOCHÍT, -Ă, ochiți, -te, adj. v.
OCHI. – [DEX '98]
ochit (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ochit, -ă, ochiți, -te adj. 1. beat.
2. vizat, luat la ochi, filat.
ochit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ochít s. n.,
pl. ochíturiochit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OCHÍT, ochituri, s. n. Ochire. —
V. ochi2.