ochire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OCHÍRE, ochiri, s. f. Acțiunea de
a ochi2 și rezultatul ei; cercetare rapidă, sumară; privire, ocheadă, ochit. ♦ Totalitatea operațiilor care se execută pentru a aduce țeava unei guri de foc într-o poziție care să permită trimiterea proiectilului la țintă. –
V. ochi2.ochire (Dicționaru limbii românești, 1939)ochíre f. Acțiunea de a ochi. Aruncătură de ochĭ, privire generală:
a arunca o ochire într´o carte (saŭ
pe un cîmp de luptă),
a pricepe tot dintr´o ochire.ochire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ochíre s. f.,
g.-d. art. ochírii; pl. ochíriochire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ochire f.
1. aruncătură de ochiu, privire:
ți-am urmărit ochirea AL.;
2. ochiadă:
ochirile-ți murdare EM.
ochire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OCHÍRE, ochiri, s. f. Acțiunea de
a ochi2 și rezultatul ei; cercetare rapidă, sumară; privire, ocheadă, ochit. ♦ Totalitatea operațiilor care se execută pentru a aduce țeava unei guri de foc într-o poziție care să permită trimiterea proiectilului la țintă. —
V. ochi2.