ochitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OCHITÓR, ochitori, s. m. Persoană care ochește cu arma; țintaș. ♦ Militar care execută ochirea la gurile de foc de artilerie. –
Ochi2 +
suf. -tor.ochitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ochitór s. m.,
pl. ochitóriochitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OCHITÓR, ochitori, s. m. Persoană care ochește cu arma; țintaș. ♦ Militar care execută ochirea la gurile de foc de artilerie. —
Ochi2 +
suf. -tor.