oceanidă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OCEANÍDĂ, oceanide, s. f. Nimfă a mării, în mitologia greacă. – Din
fr. océanide.oceanidă (Dicționar de neologisme, 1986)OCEANÍDĂ s.f. (
Mit.) Nimfă a mării, la greci. [Pron.
-cea-. / < fr.
oceanide].
oceanidă (Marele dicționar de neologisme, 2000)OCEANÍDĂ s. f. (mit.) nimfă a mării. (< fr.
océanide)
oceanidă (Dicționaru limbii românești, 1939)*oceanídă f., pl.
e (lat.
océanis, oceánidis, vgr.
okeanis, -ídos). Ninfă [!] marină:
oceanidele eraŭ fiĭcele luĭ Ocean și ale Tetidiĭ.oceanidă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oceanídă (-cea-) s. f.,
g.-d. art. oceanídei; pl. oceanídeoceanidă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OCEANÍDĂ, oceanide, s. f. Nimfă a mării, în mitologia greacă. — Din
fr. océanide.