occidental - explicat in DEX

occidental (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OCCIDENTÁL, -Ă, occidentali, -e, adj. Care ține de apus¹ (2), mai ales de apusul Europei și de America, care are caracteristicile vieții de acolo; apusean, vestic. ♦ (Substantivat) Persoană care face parte din populația de bază a unei țări din Occident; (la pl.) popoarele din Occident. – Din fr. occidental, lat. occidentalis.

occidental (Dicționar de neologisme, 1986)
OCCIDENTÁL, -Ă adj. Din apus, de apus; apusean. [Pron. oc-ci-. / cf. fr. occidental].

occidental (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OCCIDENTÁL, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Occident; apusean, vestic. II. adj. caracteristic apusului Europei. (< fr. occidental, lat. occidentalis)

occidental (Dicționaru limbii românești, 1939)
*occidentál, -ă adj. (lat. occidentalis). Apusean, vestic, situat spre occident: țară occidentală. Subst. Locuitor din occident. Adv. Ca occidentaliĭ: a fi îmbrăcat occidental.

occidental (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
occidentál adj m., pl. occidentáli; f. occidentálă, pl. occidentále

occidental (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
occidental a. apusean.

occidental (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OCCIDENTÁL, -Ă, occidentali, -e, adj. Care ține de occident, mai ales de Apusul Europei și de America de Nord, care are caracteristicile vieții de acolo; apusean, vestic. ♦ (Substantivat) Persoană care face parte din populația unei țări din Occident sau este originară de acolo; (la pl.) popoarele din Occident. —Din fr. occidental, lat. occidentalis.