occident - explicat in DEX

occident (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OCCIDÉNT s. n. Apus¹ (2), vest; spațiul geografic situat la apus de un punct de referință. – Din fr. occident, lat. occidens, -ntis.

occident (Dicționar de neologisme, 1986)
OCCIDÉNT s.n. Apus, vest; spațiul geografic din apusul Europei; țările sau popoarele aflate în acest spațiu. [Pron. oc-ci-. / cf. fr. occident, lat. occidens].

occident (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OCCIDÉNT s. n. apus, vest; spațiul geografic din apusul Europei (și SUA). (< fr. occident, lat. occidens)

occident (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*Occidént (zonă geografică) s. propriu n.

occident (Dicționaru limbii românești, 1939)
*occidént n., pl. e (lat. óccidens, -éntis, d. óc-cido, -cidere, a apune, d. cádo, cádere, a cădea). Apus, vest, locu unde apune soarele. Țările din apusu Româniiĭ, maĭ ales Francia. V. orient.

occident (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
occidént (punct cardinal) (rar) s. n.

occident (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
occident n. apus (ca punct cardinal).

occident (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OCCIDÉNT s. n. Apus¹ (2), vest; spațiul geografic situat la vest de un punct de referință; (cu valoare de nume propriu) lumea, totalitatea popoarelor aflate în acest spațiu (îndeosebi vestul Europei și America de Nord). — Din fr. occident, lat. occidens, -ntis.