ocărâre (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OCĂRẤRE, ocărâri, s. f. (Rar) Acțiunea de a
ocărî și rezultatul ei; ocară, mustrare, dojană. –
V. ocărî.ocărâre (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ocărấre s. f.,
g.-d. art. ocărấrii; pl. ocărấri