ocăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OCĂÍ, pers. 3
ócăie, vb. IV.
Intranz. (Rar) A măcăi. – Formație onomatopeică.
ocăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ocăí (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 3
ócăie; conj. prez. 3
să ócăieocăi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OCĂÍ, pers. 3
ócăie, vb. IV.
Intranz. (Rar) A măcăi. — Formație onomatopeică.