ocârmuitor - explicat in DEX

ocârmuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OCÂRMUITÓR, -OÁRE, ocârmuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care conduce un stat, o instituție etc., cârmuitor. [Pr.: -mu-i-] – Ocârmui + suf. -tor.

ocârmuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ocârmuitór (înv.) (-mu-i-) adj. m., s. m., pl. ocârmuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. ocârmuitoáre

ocârmuitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ocârmuitor m. od. ispravnic.

ocârmuitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OCÂRMUITÓR, -OÁRE, ocârmuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care conduce un stat, o instituție etc.; cânnuitor. [Pr.: -mu-i-] — Ocârmui + suf. -tor.