ocârmui - explicat in DEX

ocârmui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OCÂRMUÍ, ocârmuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A cârmui, a conduce, a guverna; a administra. [Var.: otcârmuí vb. IV.] – Cf. sl. ocrŭmiti.

ocârmui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ocârmuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ocârmuiésc, imperf. 3 sg. ocârmuiá; conj. prez. 3 să ocârmuiáscă

ocârmui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OCÂRMUÍ, ocărmuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A cârmui, a conduce, a guverna; a administra. [Var.: otcârmuí vb. IV] — Cf. sl. ocrŭmiti.

ocârmuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ocârmuì v. a cârmui o țară [V. cârmui: inițiala pare a fi fost trasă din sinonimul oblădui].