obturație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OBTURÁȚIE, obturații, s. f. Obturare. ♦ (
Med.) Închidere, astupare a unui orificiu sau a unei cavități. ◊
Obturație dentară = astuparea terapeutică a cavității unui dinte cariat. – Din
fr. obturation.obturație (Dicționar de neologisme, 1986)OBTURÁȚIE s.f. Obturare. ♦ (
Med.) Astupare a unui orificiu sau a unei cavități. ◊
Obturație dentară = astuparea terapeutică a cavității unui dinte cariat. [Gen.
-iei, var.
obturațiune s.f. / cf. fr.
obturation, lat.
obturatio].
obturație (Marele dicționar de neologisme, 2000)OBTURÁȚIE s. f. obturare. ◊ (med.) astupare a unui orificiu, a unei cavități. ♦ ~ dentară = astuparea terapeutică a cavității unui dintre cariat. (< fr.
obturation, lat.
obturatio)
obturație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)obturáție (-ți-e) s. f.,
art. obturáția (-ți-a), g.-d. art. obturáției; pl. obturáții, art. obturáțiile (-ți-i-)obturație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OBTURÁȚIE, obturații, s. f. Obturare. ♦ (
Med.) închidere, astupare a unui orificiu sau a unei cavități. ◊
Obturație dentară = umplere a unei carii dentare cu o materie solidă. — Din
fr. obturation.