obstrua (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OBSTRUÁ, obstruez, vb. I.
Tranz. (
Med.) A astupa (un canal, un vas de sânge). [
Pr.:
-stru-a] – Din
fr. obstruer.obstrua (Dicționar de neologisme, 1986)OBSTRUÁ vb. I. tr. A astupa, a gâtui (un canal, un vas de sânge). [Pron.
-tru-a, p.i.
-uez, 3,6
-uează, ger.
-uind. / < fr.
obstruer, lat.
obstruere].
obstrua (Marele dicționar de neologisme, 2000)OBSTRUÁ vb. tr. (med.) a astupa (un canal, un vas de sânge. (< fr.
obstruer, lat.
obstruere)
obstrua (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)obstruá (a ~) (-stru-a) vb.,
ind. prez. 3
obstrueáză, 1
pl. obstruắm (-stru-ăm); conj. prez. 3
să obstruéze (-stru-e-); ger. obstruấnd (-stru-ând)obstrua (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OBSTRUÁ, obstruez, vb. I.
Tranz. (
Med.) A astupa (un canal, un vas de sânge). [
Pr.: -
stru-a] — Din
fr. obstruer.