obstinat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OBSTINÁT, -Ă, obstinați, -te, adj. (
Livr.) Încăpățânat, îndărătnic. –
V. obstina.obstinat (Dicționar de neologisme, 1986)OBSTINÁT, -Ă adj. (
Liv.) Încăpățânat, îndârjit, îndărătnic. [Cf. fr.
obstiné].
obstinat (Dicționaru limbii românești, 1939)*obstinát, -ă adj. (lat.
obstĭnatus). Îndărătnic, încăpățînat. Adv. Cu obstinațiune.
obstinat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OBSTINÁT, -Ă,
obstinați, -te, adj. (
Livr.) Încăpățânat, îndărătnic. —
V. obstina.