obstinație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OBSTINÁȚIE, obstinații, s. f. (
Livr.) Încăpățânare, îndărătnicie. – Din
lat. obstinatio, fr. obstination.obstinație (Dicționar de neologisme, 1986)OBSTINÁȚIE s.f. (
Liv.) Încăpățânare, îndârjire, îndărătnicie. [Gen.
-iei, var.
obstinațiune s.f. / < fr.
obstination, cf. lat.
obstinatio].
obstinație (Marele dicționar de neologisme, 2000)OBSTINÁȚIE s. f. încăpățânare, îndărătnicie, tenacitate. (< fr.
obstination, lat.
obstinatio)
obstinație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)obstináție (-ți-e) s. f.,
art. obstináția (-ți-a), g.-d. art. obstináției; pl. obstináții, art. obstináțiile (-ți-i-)obstinație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OBSTINÁȚIE, obstinații, s. f. Încăpățânare, îndărătnicie. —
Din lat. obstinatio, fr. obstination.