obstina - explicat in DEX

obstina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OBSTINÁ, obstinez, vb. I. Refl. (Livr.) A se încăpățâna, a se îndârji. – Din fr. obstiner.

obstina (Dicționar de neologisme, 1986)
OBSTINÁ vb. I. refl. (Liv.) A se îndârji, a se încăpățâna. [P.i. -nez și obstín, 3,6 -nează. / < fr. (s')obstiner)

obstina (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OBSTINÁ vb. refl. a se încăpățâna, a se îndârji. (< fr. sóbstiner)

obstina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!obstiná (a se ~) (livr.) vb. refl., ind. prez. 3 se obstineáză

obstina (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OBSTINÁ, obstinez, vb. I. Refl. (Livr.) A se încăpățâna, a se îndârji. — Din fr. obstiner.