obștesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OBȘTÉSC, -EÁSCĂ, obștești, adj. Care privește poporul, care aparține poporului;
p. ext. comun, general, colectiv, public. ◊ (
Înv.)
Obștească Adunare = organ legislativ suprem în țările românești, Adunare Naționala;
p. ext. consiliu consultativ. ◊
Expr. A-și da obștescul sfârșit = a muri. ♦ (
Înv.) Unanim. –
Obște +
suf. -esc.