obștesc - explicat in DEX

obștesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OBȘTÉSC, -EÁSCĂ, obștești, adj. Care privește poporul, care aparține poporului; p. ext. comun, general, colectiv, public. ◊ (Înv.) Obștească Adunare = organ legislativ suprem în țările românești, Adunare Naționala; p. ext. consiliu consultativ. ◊ Expr. A-și da obștescul sfârșit = a muri. ♦ (Înv.) Unanim. – Obște + suf. -esc.

obștesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
obștésc adj. m., f. obșteáscă; pl. m. și f. obștéști

obștesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
obștesc a. 1. public: obșteasca obișnuită Adunare; 2. comun: obștescul sfârșit.

obștesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OBȘTÉSC, -EASCĂ, obștești, adj. Care privește poporul, care aparține poporului; p. ext. comun, general, colectiv, public. ◊ (Înv.) Obștească Adunare = organ legislativ suprem în Țările Române, Adunare Națională; p. ext. consiliu consultativ. ◊ Expr. A-și da obștescul sfârșit = a muri. ♦ (Înv.) Unanim. — Obște + suf. -esc.