oțetărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OȚETĂRÍE, oțetării, s. f. (Rar) Instalație rudimentară de fabricat oțet. –
Oțet +
suf. -ărie.oțetărie (Dicționaru limbii românești, 1939)oțetăríe f. Fabrică de oțet.
oțetărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oțetăríe (rar)
s. f.,
art. oțetăría, g.-d. art. oțetăríei; pl. oțetăríi, art. oțetăríileoțetărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)oțetărie f. fabrică de oțet.