oțeli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OȚELÍ, oțelesc, vb. IV.
1. Tranz. A mări duritatea unei piese metalice prin călire.
2. Tranz. și
refl. Fig. A (se) întări, a (se) fortifica; a (se) căli.
3. Refl. (
Reg.) A se ameți de băutură, a se îmbăta. – Din
oțel.oțeli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oțelí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. oțelésc, imperf. 3
sg. oțeleá; conj. prez. 3
să oțeleáscăoțelì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)oțelì v.
1. a muia oțelul sau fierul roșu în apă spre a se face mai tare;
2. fig. a întări;
3. fam. a se îmbăta.