oțări (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OȚĂRÍ vb. IV
v. oțărî.oțărì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)oțărì v. Mold.
1. a îngrozi (de indignare):
o faptă făr’ de lege ce mintea-mi oțărește AL.;
2. a se înfiora:
bătrânul așteaptă moartea făr’a se oțări NEGR. [Origină necunoscută].