oțărî (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OȚĂRÎ, oțărăsc, vb. IV.
Refl. (
Pop.)
1. A se mânia, a se înfuria; a se răsti la cineva. ♦
Refl. și
tranz. A (se) mâhni, a (se) supăra. ♦ A se înspăimânta, a se îngrozi.
2. A face grimase, a se strâmba (din cauza unei băuturi sau a unei mâncări neplăcute la gust). [
Var.:
oțărí, oțerí, oțerî vb. IV.] – Din
bg. ocerea.oțărî (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!oțăr'î (a se ~) (
pop.)
vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se oțărắște, imperf. 3
sg. se oțărá, perf. s. 3
sg. se oțăr'î, 3
pl. se oțărấră; conj. prez. 3
să se oțăráscă; ger. oțărấndu-se; part. oțărất