oșeancă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OȘEÁNCĂ, oșence, s. f. Femeie născută și crescută în Țara Oașului. ♦ Locuitoare din Țara Oașului. –
Oșean +
suf. -că.oșeancă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oșeáncă (-șean-) s. f.,
g.-d. art. oșéncei; pl. oșénce