oierit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OIERÍT2 s. n. Creșterea oilor;
p. ext. păstorit; oierie
2. [
Pr.:
o-ie-] –
Oier +
suf. -it.oierit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OIERÍT1 s. n. Dare în natură sau în bani percepută în evul mediu, în Țara Românească asupra oilor; impozit plătit pentru pășunatul oilor. [
Pr.:
o-ie-] –
Oaie +
suf. -ărit.oierit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oierít s. n.oierit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)oierit n. dare pentru pășunatul oilor: din vechime se lua câte o oaie din zece, apoi s’a impus treptat dela 3—12 parale de fiecare.
oĭerit (Dicționaru limbii românești, 1939)oĭerít n., pl.
urĭ. Vechĭ. Bir pentru pășunatu oilor. V.
beĭlic.