oĭer - explicat in DEX

oier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OIÉR, oieri, s. m. 1. Crescător, proprietar sau negustor de oi; p. ext. păstor, cioban. 2. (Înv.) Slujbaș însărcinat cu încasarea oieritului¹. 3. (Astron.; art., rar) Lira¹. [Pr.: o-ier] – Oaie + suf. -ar.

oier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
oiér s. m., pl. oiéri

oier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
oier m. păstor de oi.

oĭer (Dicționaru limbii românești, 1939)
oĭér m. (d. oaĭe). Păstor (saŭ și nepăstor) proprietar de oĭ, tîrlaș.