nuvelă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NUVÉLĂ, nuvele, s. f. 1. Specie literară a genului epic, mai amplă și mai complexă decât schița, mai scurtă și mai simplă decât romanul, care înfățișează un episod semnificativ din viața unuia sau mai multor personaje (prezentate în mediul lor social).
2. (
Înv.) Noutate (
3). [
Var.: (rar)
novélă s. f.] – Din
fr. nouvelle, it. novella.nuvelă (Dicționar de neologisme, 1986)NUVÉLĂ s.f. Specie a genului epic în proză, mai redusă decât romanul, care cuprinde părți caracteristice din viața unor personaje pe care le prezintă în diversitatea caracterelor lor, în mediul lor social, urmărind un conflict unic, concentrat. [Var.
novelă s.f. / < fr.
nouvelle, cf. it.
novella – povestire < lat.
novella – lucru nou].
nuvelă (Marele dicționar de neologisme, 2000)NUVÉLĂ s. f. specie a genului epic în proză, mai redusă decât romanul, care cuprinde părți caracteristice din viața unor personaje prezentate în diversitatea caracterelor lor, în mediul lor social. (< fr.
nouvelle, it.
novella)
nuvelă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NUVÉLĂ (‹
fr.,
it.)
s. f. Specie epică, cultivată îndeosebi în literatura modernă, înfățișând, într-un cadru mai restrâns în raport cu romanul, un episod semnificativ din viața unuia sau a mai multor personaje. A apărut în Evul Mediu, în literatura italiană, căpătând strălucire prin creația lui Boccaccio. Din
sec. 19 specia s-a dezvoltat, în special prin adâncirea observației și a analizei psihologice, dar și prin varietatea tematică. Au scris
n. scriitori ca P. Merimée,
G. de Maupassant, Cehov, Turgheniev,
M. Twain, Th. Mann, St. Zweig,
G. Grass, iar în literatura română,
C. Negruzzi, Al. Odobescu, I. Slavici, I.L. Caragiale,
L. Rebreanu,
M. Eliade,
M. Preda, D.R. Popescu, Șt. Bănulescu,
F. Neagu ș.a.
nuvelă (Dicționaru limbii românești, 1939)* nuvélă f., pl.
e (fr.
nouvelle, d. lat. pop.
novella, pl. n. devenit sing. f. și care înseamnă „lucrurĭ noŭă”, d.
novellus, nouț, dim. d.
novus, noŭ. V.
novelă, nuĭa).
Fam. Noutate, informațiune noŭă.
Maĭ des. Narațiune scurtă despre niște persoane și care, dezvoltată mult, poate deveni romanț.
nuvelă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nuvélă s. f.,
g.-d. art. nuvélei; pl. nuvélenuvelă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nuvelă f.
1. prima știre despre ceva recent;
2. povestire scurtă, roman în miniatură.