nutui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NUTUÍ, nutuiesc, vb. IV.
Tranz. A executa nuturi într-o piesă (de lemn). –
Nut +
suf. -ui.nutui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nutuí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. nutuiésc, imperf. 3
sg. nutuiá; conj. prez. 3
să nutuiáscă