nutuire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NUTUÍRE, nutuiri, s. f. Acțiunea de
a nutui. [
Pr.:
-tu-i-]. –
V. nutui.nutuire (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NUTUÍRE (‹
nutui)
s. f. 1. (
TEHN.) Operația de executare a canelurilor în piese metalice sau a ulucelor în piese de lemn. Se poate efectua cu mașini (freze, raboteze, ferăstrău cu lanț) sau manual (cu daltă, pilă, rindea).
2. (
POLIGR.) Operație de scobire în foile de mucava sau de carton gros al unui nut (
4), care ușurează îndoirea în lucrările de legătorie și de cartonare.
nutuire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nutuíre s. f.,
g.-d. art. nutuírii; pl. nutuíri