nuveletă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NUVELÉTĂ, nuvelete, s. f. (Rar.) Nuvelă (
1) de proporții mai reduse. [
Var.: (rar)
noveletă s. f.] – Din
it. novelletta (după
nuvelă).
nuveletă (Dicționar de neologisme, 1986)NUVELÉTĂ s.f. (
Italienism) Nuvelă scurtă. ♦ Piesă muzicală compusă dintr-o succesiune de teme scurte, cu caracter liric sau dramatic. [Var.
noveletă s.f. / < it.
novelletta].
nuveletă (Marele dicționar de neologisme, 2000)NUVELÉTĂ s. f. nuvelă scurtă. (< it.
novelletta)
nuveletă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nuvelétă (rar)
s. f.,
g.-d. art. nuvelétei; pl. nuveléte