nutritiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NUTRITÍV, -Ă, nutritivi, -e, adj. Care nutrește; bogat în substanțe hrănitoare. ♦ Care aparține nutriției, privitor la nutriție, de nutriție.
Schimburi nutritive. – Din
fr. nutritif, lat. nutritivus.nutritiv (Dicționar de neologisme, 1986)NUTRITÍV, -Ă adj. Care hrănește; hrănitor. ♦ Referitor la nutriție, de nutriție. [< fr.
nutritif, lat.
nutritivus].
nutritiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)NUTRITÍV, -Ă adj. 1. care hrănește. 2. referitor la nutriție. (< fr.
nutritif, lat.
nutritivus)
nutritiv (Dicționaru limbii românești, 1939)* nutritív, -ă adj. (mlat.
nutritivus). Care nutrește, hrănitor:
laptele e foarte nutritiv. Pin care se face nutrițiunea:
aparatu nutritiv. V.
digestiv.nutritiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nutritív (nu-tri-) adj. m.,
pl. nutritívi; f. nutritívă, pl. nutritívenutritiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nutritiv a. ce servă de nutriment, ce nutrește.