nutri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NUTRÍ, nutresc, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. A da de mâncare sau a mânca; a (se) hrăni, a (se) alimenta. ♦
Tranz. A procura cuiva hrană (și alte mijloace de existență); a întreține pe cineva (cu mâncare).
2. Tranz. Fig. A întreține, a cultiva o idee, un sentiment. – Din
lat. nutrire.nutri (Dicționar de neologisme, 1986)NUTRÍ vb. IV. 1. tr., refl. A (se) hrăni.
2. tr. (
Fig.) A simți, a avea, a întreține anumite sentimente. [P.i.
nutrésc. / < lat.
nutrire].
nutri (Marele dicționar de neologisme, 2000)NUTRÍ vb. I. tr., refl. a (se) hrăni. II. tr. (fig.) a cultiva, a avea un anumit sentiment, gând etc. (< lat.
nutrire)
nutri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nutrí (a ~) (nu-tri) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. nutrésc, imperf. 3
sg. nutreá; conj. prez. 3
să nutreáscănutrì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nutrì v. a hrăni. [Lat. NUTRIRE].