nut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NUT, nuturi, s. n. 1. Canelură.
2. Uluc, șanț făcut într-o piesă de lemn. ◊
Nut și feder = sistem de îmbinare a două piese (din lemn) care constă în introducerea unei proeminențe fasonate, aflată pe una din fețele primei piese, în ulucul de pe fața corespunzătoare a celei de-a doua piese. – Din
germ. Nut.nut (Dicționar de neologisme, 1986)NUT s.n. 1. Canelură.
2. Uluc, șanț făcut într-o piesă de lemn. [< germ.
Nut].
nut (Marele dicționar de neologisme, 2000)NUT s. n. 1. șanț longitudinal într-o piesă de lemn, pentru asamblare; uluc. 2. canelură. (< germ.
Nut)
nut (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)nut (núturi), s. n. –
1. Scobitură, crestătură. –
2. Gealău, rindea.
Germ. Nute.nut (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NUT (în mitologia egipteană), zeiță a cerului. Fiică a lui Shu, zeul, aerului, soția lui Geb (Pământul) și mama lui Osiris și Isis.
nut (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NUT (‹
germ.)
s. n. 1. (
Ind. LEMN.) Uluc (
4) făcut de-a lungul unei piese de lemn sau a unei scânduri, pentru a o putea îmbina cu alta.
2. (
TEHN.) Canelură (
1).
3. Crestătură aflată pe rotorul mașinii electrice.
4. (
POLIGR.) Adâncitură în formă de șanț făcută în mucava sau în carton gros.
nut (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nut s. n.,
pl. núturi